Îmi mut site-ul web la o nouă adresă www.madredit.com unde puteți găsi tot conținutul meu și multe altele. Am făcut asta pentru că platforma actuală nu oferea libertatea pe care mi-am dorit-o, așa că am trecut la o soluție self-hosted în care am control complet asupra platformei și pot oferi conținut nou cu funcții noi. Desigur, acesta vine cu un nou aspect proaspăt și câteva funcții noi. Pentru a fi la curent cu cel mai recent conținut al meu, urmăriți-mă pe Twitter, Facebook sau Instagram. Multumesc!
I am moving my website under a new address www.madredit.com there you can find all my content and more. I did this because the current platform did not offer the freedom I wanted, so I moved to a self-hosted solution where I have complete control over the platform and can offer new content with new features. Of course, this comes with a new fresh look and some new features. To stay up to date with my latest content follow me on Twitter, Facebook, or Instagram. Thank you!
Singur pe lume este una din cartile care te fac sa iti placa lectura atunci cand esti copil. Iti da impresia ca cineva iti fura ideea de a fugi de acasa in lume si o transpune intr-o realitate a celor curajosi care dau piept cu viata si se maturizeaza. Finalul este unul fericit pentru ca baiatul isi regaseste familia. Nu numai ca merita citita, dar chiar si recitita.
Calatoriile lui Guliver contine 4 capitole minunate care vizeaza mai multe tipuri de oameni, fiecare cu calitatile si defectele sale. Romanul este menit sa hraneasca imaginatia unui copil cu ajutorul intamplarilor interesante si amuzante cu fiecare calatorie.
Aventurile lui Tom Sawyer este cartea care poate fi cea mai iubita de catre copii pentru ca sunt descrise intamplarile unui baietel istet care fuge de obligatiile sale in casa catre prietenii sai cu care planuieste diferite aventuri. Curajul sau il indeamna la o serie de aventuri, una dintre ele fiind prinderea unor hoti, actiunea devine una palpitanta si plina de suspans.
Aventurile lui Huckleberry Finn este povestea a trei băieți aflati pe malurile fluviului Mississippi. Huck, prietenul lui Tom Sawyer, un baiat mult mai “vulcanic” care este împotriva multor restrictii pe care societatea le impune. Rebeliunea acestuia ii ofera curajul de a pleca departe de casa si il impinge pe acesta la maturitate, descoperind libertatea si prietenia.
Tartarin din Tarascon poate fi un ceva mai complicata pentru un copil de 8 ani pentru ca sunt multe cuvinte ce necesita explicatii pentru a fi inteleasa. Asa ca, dar ar fi un bun prilej pentru a citi impreuna si a descoperi spiritul aventurier un pic exotic.
Piciul are in spate o poveste clasica de morala care atrage orice cititor. Se citeste repede, este foarte captivanta si sensibila in acelasi timp. Contine foarte multe intrebari si raspunsuri pe care un copil le-ar putea avea.
Pinocchio este o carte destul de diferita fata de celalalte carti prezentate de mai sus. Frumusetea sa este redata de un copil special ce isi doreste sa devina un baietel adevarat si curajos ce are o relatie deosebita cu tatal sau. Merita citita cu atentie, in special povestea cainelui de paza tradator.
Coliba unchiului Tom arata povestea oamenilor de culoare, recomandata mai degraba pre-adolescentilor. Actiunea romanului este una foarte complexa, plina de pilde si cu personaje bine conturate.
Băiatul cu pijama in dungi este povestea descrisa prin ochii unui copil german de 9 ani in perioadei celui de al doilea razboi mondial. Multe aspecte ale copilariei si curiozitati tipice varstei sunt intalnite pe parcusul cartii. Inocenta copilariei este in contrast cu atrocitatile vremurilor. Bruno este un copil care, din cauza avansarii tatalui sau, trebuie sa paraseasca Berlinul pentru Auschwitz, pentru a locui in apropierea lagarului.
Bruno nu intelege de ce nu sunt copii si alte case, de ce trebuie sa invete istorie si geografie cand el isi doreste sa invete arta si literatura. Are un egoism nevinovat cand i se plange lui Schmuel, care este detinut in lagar si nu intelege de ce acesta este tristi intr-un loc plin de copii.
Prietenia “prin gard” se infiripa usor intre doi copii, Bruno si Shmuel, un copil german si celalalt evreu care ajung sa-si petreaca zilnic timp impreuna. Bruno isi doreste sa viziteze lumea dincolo de gardul si o descopera o lume “altfel” decat si-o imaginase.
Ce mi se pare important de retinut din aceasta carte este sfatul pe care bunica il da lui Bruno: “Imbraca hainca care trebuie si te vei simti persoana care pretinzi ca esti”, sfat pe care il urmeaza in momentul in care imbraca “pijamaua in dungi”.
Pe de alta parte, ceea ce se intampla pare a fi o consecinta a faptelor tatalui sau care comandant fiind considera ca scopul pentru care au parasit Berlinul este “corectarea istoriei”.
Se uita din nou la Shmuel si facu ceva neobisnuit pentru el: ii lua mana mica intr-a lui si o stranse cu putere. Shmuel, tu esti cel mai bun prieten al meu, afirma cu tarie. Cel mai bun prieten, pe viata!
Finalul este previzibil, te face sa te gandesti ca tot ce ai este aici si acum, iar de partea cealalta nu ne este nimic promis.
Un om se hotărăște să devină hoț, si nu unul oarecare, ci unul cinstit care dorește să fure fix cât are nevoie și să înapoieze de îndată ce poate. Ideea principală este, evident, anxietatea pe care toate personajele încearcă să scape prin vizionarea unui apartament, pretinzând că doresc cumpărarea acestuia.
Ceea ce mi s-a părut uimitor este definiția de a fi părinte prezentată printre primele pagini de spărgător: “Stii ce e cel mai rău când ești părinte? Că ești judecat tot timpul. Poți face un milion de lucruri cum se cuvine, dar e de-ajuns să greșești o dată ca să rămâi pentru totdeauna „părintele care era ocupat cu mobilul când leagănul i-a lovit copilul în cap”… Părinții se definesc prin eșecurile lor.”
Fiecare personaj are farmecul său, dar în special, Estelle care are grijă de toată lumea aflată în timpul jafului, inclusiv de spărgător și vede un lucru bun că este o femeie pentru că “femeile își intra și ele in drepturi” în felul acesta. Cuplul de pensionari Annei-Lena și Roger este o versiune fericită a cuplului Britt-Marie și Kent din “Britt-Maria a fost aici“, pentru că deși nu-și găsesc cuvintele potrivite pentru a-și exprima sentimentele, ei încă se mai iubesc. Julia și Ro – cuplul tânăr de lesbiene, certărețe care se tem a deveni părinți. Jim și Jack – perechea de polițiștii care anchetează jaful și joacă rolurile polițist-bun, polițist-rău.
Niciodată nu m-am gândit că poți cunoaște o persoană prin cărțile pe care le citește, și mai precis, prin însemnările pe care acesta le poate face sau prin micile „accidente” ca pagini umflate. Întotdeauna am încercat să protejez pe cât posibil cărțile pe care le citesc, în speranța că le voi oferi persoanelor dragi.
Într-o zi mi-a întins cartea pe care o avea cu el și mi-a zis: „Am terminat-o, ar trebui s-o citești și tu.” Așa am început să ne împrumutăm cărți. Citea opere fantastice. A fost ca și cum… n-am cuvinte să descriu, mă tem… A fost ca și cum călătoream cu cineva. Oriunde în lume. În spațiul cosmic. A durat ceva vreme. Am început să îndoi colțul paginilor unde găseam ceva care îmi plăcea foarte mult, iar el a început să scrie mici comentarii pe margine. Doar câte un cuvânt, așa : „frumos” sau „adevărat.” Asta-i forța literaturii, știți, să fie ca mici scrisori de dragoste între oameni care nu pot vorbi despre sentimentele proprii decât prin cuvintele altora. Într-o vară, am deschis o carte și a căzut nisip din ea și-atunci am știut că i-a plăcut atât de mult, încât n-a putut s-o mai lase din mână. Când și când primeam câte o carte cu pagini umflate și știam că a plâns citind-o. Într-o zi i-am spus asta în lift și mi-a răspuns că eu eram singura care știa lucrurile astea despre el.
Foarte multe lucruri le regăsim în romanele lui Backman, ca de exemplu, frica de a fi părinte, teama de a fi bătrân și neputincios, faptul că “viața poate lua o întorsătură neașteptată“, prezența iernii spre sfărșitul romanului. Desigur, și jargoanele ca “mega“ și faptul că se fac paralele între prezent și trecut. Dar mai ales, personaje de la care putem învăța diferite lecții. Am vrut să abandonez acest roman, deoarece mi s-a părut monoton, cu prea multe detalii, a trebuit să aștept mult prea mult pentru a începe adevărata acțiune. Dar, a meritat așteptarea. Sper ca pentru filmul pe Netflix să nu se lase prea mult așteptat.
În altă ordine de idei, toată acțiunea poate fi comparată cu cea din filmul TOC TOC, unde un grup de pacienți cu tulburări obsesiv-compulsive ajung în același timp pentru întâlnirea cu psihologul lor care întârzie și sunt forțați să îndure problemele celuilalt.
Este al treilea roman al lui Backman pe care il citesc, si pot spune ca este la fel de bun sau un pic mai bun decat cel cu Ove. Doar 3 zile am fost suficiente pentru a termina cartea. Nu aveam prea multe asteptari pentru ca aveam deja o parerea despre Britt-Marie din celalat roman “Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău” ca fiind batranica obsedata de curatenie si ordine si ma gandeam ce ar mai putea fi spus despre ea? Niciodata nu a putut lua o decizie singura… dar m-am inselat 🙂
Spre deosebire de “Un bărbat pe nume Ove”, vocea interioara a personajului Britt-Marie este mult mai puternica decat cea a lui Ove, iar actiunea are un ritm mai lent. Daca autorul il prezinta pe Ove facand o paralela intre Ove-cel tanar si Ove-“pensionar anticipat”, Britt-Marie are parte de mai multa atentie, fiind doar ea si amintirile din viata lasata in urma sa.
Britt Marie traia doar pentru Kent, renuntand la visele sale, pentru ca cele ale sotului ei erau mai inalte si avand grija de copii lui, fara sa mai viseze sa aiba proprii copii. Apoi, a ramas acasa an de an, unicul ei scop find acela de a construi un camin prezentabil pentru cariera sotului ei. Isi pune singura bariere intre ceea ce poate fi si cum ar trebui sa fie – “Se spune ca oamenii se schimba cand calatoresc, motiv pentru care Britt-Marie a urat intotdeauna sa plece de-acasa. Nu-i trebuie ei schimbari.” .
Britt-Marie este un personaj care sufera usor de tulburari obsesiv-compulsiv obișnuite, avand mereu grija de curatenie si de Kent, sotul ei, plina de reguli si restrictii. Pe de alta parte, este omul care se sacrifica pentru bunastarea celorlalti si care afectiunea nu a fost prezenta nici in copilarie.
Pana atunci, Britt-Marie nu cunoscuse fericirea si nici nu isi dorise foarte multe. Timp de 40 de ani n-a permis nicio schimbare in stilul ei de viață si singura provocare pe care o avusase era sa stearga ferestrele cu detergentul ei preferat Fraxin si orice pata cu bicarbonat. Singurul ei moment era atunci cand petrecea timp pe balcon alaturi de plantele ei si careurile cu cuvinte incrucisate. „Tot ce si-a dorit, pana la urma, a fost un balcon și un barbat care sa nu intre cu pantofii de golf pe parchet, care din cand in cand isi pune camasa in cosul de rufe, fara sa fie nevoie sa-i spuna ea și care zice, cand si cand, ca mancarea e buna, fara sa-l intrebe ea. Un camin. Copii care nu sunt ai ei, dar care macar vin acasa de Craciun. Sau, cel putin, incearca sa se prefaca uneori ca au un motiv sa nu vina de Craciun. Un sertar cu tacamuri aranjate corect. Ferestre prin care sa vada lumea. Pe cineva caruia sa-i pese ca Britt-Marie si-a aranjat parul cu multa atentie azi. Sau care macar sa se prefacă uneori ca-i pasă. Sau care cel putin s-o lase pe Britt-Marie sa continue sa se prefaca.”
Plecarea sa din oras este declansata de momentul in care Kent are infarct si cea care o anunta este “vocea frumoasa de la telefon”. Renunta sa se mai prefaca si la scurta vreme decide ca “Vreau sa stie cineva ca am fost aici!“, si de aceea, isi cauta un loc de munca. Dialogul pe care il are cu fata de la agentia de plasare a fortei de munca este unul haios si se observa ambitia lui Britt-Marie de a nu renunta la ce si-a propus. De aceea, fata prinde drag de ea si ii gaseste un loc de munca ca administrator la o baza sportiva, intr-un orasel Borg, aflat in prag de faliment.
In orasul cel nou, Britt-Marie are parte de atentia dupa care tanjea de atata vreme, si nu numai, are parte si de un rol- acela de antrenor al unei echipe de fotbal. Mai mult de atat, devine “Marry Poppins” pentru cei care locuiesc acolo. Ajunge sa iubeasca pentru prima data fotbalul si se simte fericita dupa multa vreme. De asemenea, descopera ce inseamna prieteni, si iertarea fata de acestia – “Daca nu am face-o, n-am mai avea prieteni pe care sa ne suparam”. In sfarsit, are curajul care i-a lipsit mereu.
“Iubim fotbalul pentru ca e instinctive. Vezi o minge rostogolindu-se pe stradă și îi dai un șut. Îl iubim din același motiv pentru care ne îndrăgostim – pentru că nu știm cum să ne împotrivim. […] Fotbalul obliga viata sa mearga mai departe. Exista mereu un alt meci de jucat. Un alt sezon. Un alt vis ca totul poate fi mai bine. E un joc fabulos.”
Din punctul meu de vedere, Backman nu prea a stiut ce final sa ii ofere lui Brit-Marie, probabil din prea multa compasiune. Putea sa ii ofere un final mai trist ca cel al lui Ove cu un eventual sacrificiu pentru Sami si fratii sai sau intoarcerea la vechea viata cu Kent sau chiar inceperea unei noi viatii alaturi de Sven, unul din locuitorii orasului Borg. Dar autorul a preferat o calatorie spre orasul de care sora sa-i povestise si la care visa.
Ma bucur ca si pentru acest roman, avem un film de vazut dupa citit 🙂
Tot mai mulți oameni aleg veganismul datorită faptului că își doresc un alt stil de viață diferit, dar și pentru a nu face rău animăluțelor. Așa că de ce să nu adăugăm un beneficiu în listă, și anume, învățarea limbii germane? 🙂
Veganes Frühstück
Veganes Mittagessen
Veganes Abendessen
Was essen wir den jeden Tag?
Wir haben drei Hauptmahlzeiten: das Frühstück, das Mittagessen und das Abendessen. Man frühstückt morgens zwischen 8 Uhr und 10 Uhr. Meistens trinkt man Kaffee, aber auch Tee oder Milch, und ißt Brötchen oder Weißbrot mit Marmelade. Zwischen 10 Uhr und 11 Uhr frühstücken viele Leute noch einmal. Jetzt ißt man Brot mit Avocadopaste, Haferflocken mit Sojamilch, Veganer Chiapudding.
Wie bereitet man Guacamole zu? Als erstes schält man die Zwiebel, die Knoblauchzehen, das Avocado. Dann entfernen man den Kern und alles zerhackt sie so klein es geht und gibt die Stücke in eine mittelgroße Schüsse. Man zerdrückt mit einer Gabel dann sofort die Limette darüber, damit die Avocadopaste nicht braun wird. Stammt aus der mexikanischen Küche. Noch etwas? Das ist genug zum Frühstück!
Das Mittagessen ist zwischen 13 Uhr und 15 Uhr. Es ist Zeit, Chili Sin Carne zu kochen! Für das Chili Sin Carne, Karotten mit einem Sparschäler schälen und klein würfelig schneiden. Zwiebel und Knoblauch schälen und fein hacken. Bohnen und Mais jeweils aus der Dose geben und mit klarem Wasser abspülen und abtropfen lassen. Paprika waschen, in Schoten schneiden und die Schoten danach würfelig klein schneiden. Sellerie waschen, Ränder fein abschneiden, den Rest klein würfelig schneiden. Tomaten waschen und klein würfelig schneiden. Nun in einem Topf das Öl erhitzen, zuerst Zwiebel mit dem Knoblauch goldgelb anrösten. Karotten, Paprika und Sellerie zufügen und kurz unter rühren mitschwitzen lassen. Tomaten zufügen. Mit Suppe aufgießen. Zum Schluss das Tomatenmark zufügen und für circa 20 Minuten auf kleiner Flamme leicht köcheln lassen.
Währenddessen Petersilie und frische Chili fein hacken. Kurz vor Ende der Kochzeit, Bohnen, Mais, Petersilie und Chili dem Gericht zufügen. Weiters mit Salz, Pfeffer nach Geschmack würzen. Mit Petersilie verfeinern. Natürlich!
Zum Abendessen sollten wir essen weniger. Es gibt zwischen 17 Uhr und 18 Uhr. Pleurotus Suppenrezept ist gesund und lecker. Sie brauchen zwei Karotten, eine Zwiebel und Pleurotus Pilze. Das ist ganz einfach zu kochen!
Was essen Sie den ganzen Tag als Veganer? 🙂
Vokabuler
Substantive
die Hauptmahlzeit, -en = masă
die Haferflocken = ovăz
die Zwiebel, -n = ceapă
der Knoblauch, – = usturoi
das Brötchen, – = chiflă
die Avocadopaste, -n = guacamole
die Bohne, -n = fasole
der Mais = porumb
der Sparschäler = ustensilă pentru decojit
der Sellerie, -/-s = țelina
das Tomatenmark, – = pastă de roșii
das Gericht, -e = vas, farfurie
der Topf, Töpfe = oală
Verben
bereiten = a pregăti
schälen = a decoji, a curăța
schneiden = a tăia
hacken = a toca
abspülen = a clăti
abtropfen = a scurge
erhitzen = a încălzi
rühren = a strecura
anrösten = a se rumeni
mitschwitzen = a amesteca
zufügen = a adăuga
aufgießen = a turna peste
köcheln = a fierbe
köchen = a găti
verfeinern = a presăra
würzen = a condimenta
Adverbien, Adjektvive
meistens = de multe ori
würfelig = cubic
jeweils = de fiecare dată
goldgelb = auriu
währenddessen = între timp
weiters = în plus
Ce mi-a plăcut mai mult a fost personalificarea motanului, care prin vocea creată de autor, își arată personalitatea specific umană și inteligența “animalele vorbesc mai multe limbi, adica sunt poliglote”. Este un motan care renunță la viața de stradă pentru a fi un animal de casă pentru un stăpân prea protectiv, din punctul meu de vedere. Și bineînțeles, nu este convins să facă această schimbare de viață doar pentru delicatesa sa preferată – fâșii de piept de pui, ci mai degrabă, de accidentul produs de dubița pe care obișnuia să stea la soare.
Un alt lucru de evidențiat ar fi faptul că poți învăța câteva aspecte despre cultura japoneză, ca de exemplu – Kappa, o creatură fantastică din foclorul japonez cu solzi galbeni-verzui și carapace de broască țestoasă, chan care este un apelativ asemănător cu ce mai vedem prin filme -san, maneki-neko un talisman cu o pisică albă care are o lăbuță ridicată pentru a chema norocul.
În timpul călătoriilor, Satoru se întâlnește cu prietenii săi din copilărie cu care are în comun dragostea față de animale, scopul lui fiind găsirea unui nou cămin pentru motan din cauza unor motive personale pe care le poți descoperi spre finalul cărții. Se observă respectul pe care îl poartă personajele față de ceilalți, dar mai ales politețea care se reflectă în toate conversațiile cu animalele.
Nana, motanul principal, este deseori plin de sarcasm și umor chiar și în momentele critice prin care acesta trece împreună cu prietenul său, Satoru. Motivul principal pentru care Nana nu se potrivește niciunde, este comportamentul pe care acesta îl are cu celelalte patrupede, dar și cu celelalte personaje, fiind critic, neînțelegător și plin de prejudecăți.
“Dar în halul în care ești n-ai nici o șansă să ajungi un vânător înrăit. Nu poți prinde nici măcar o amărâtă de șopârlă, darămite un șoarece.“
“Uite ce-i… Stiu ca ai cele mai bune intenții si apreciez ce vrei să faci de dragul prieteniei cu Satoru. În același timp, dacă m-ai lua la tine, e ca și cum ai învia fantomele trecutului. Mai bine ți-ai pune lucrurile la punct cu soția, care și-a luat câmpii din cauza bâzdâcilor tatălui tău”. “Sunt un motan isteț, unul la un milion (…)Iar tu, vezi-ți de viața și lasă ce spune tatăl tău. Ia exemplu de la pisici, care la șase luni sunt deja independente și pleacă de lângă părinți.”
Detaliile numeroase pe care autoarea le redă poate face cartea plictisitoare pe-alocuri “Zău dacă pricep aversiuena oamenilor pentru gândaci. În principiu, nu-s diferiți de rădașe sau scarabei, pe care oamenii îi pun sârguincios la insectar, fără să mai țipe. La pisici, cu cât o gânganie este mai vioaie, cu atât e mai distractivă vânătoarea.“.
Sfârșitul este destul de previzibil pentru că Nana rămâne cu un nou stăpân, și anume, mătușa lui Satoru care nu era tocmai o iubitoare de pisici, dar în cele din urmă găsește un pui pe care motanul își propune să îl instruiască. “Îndată ce Mike va fi pe picioarele ei, o s-o pornesc și eu spre locul care îmi apare mereu în vis”. Desigur, viața își urmează cursul și ultimile sentimente sunt acestea: “Sper ca, într-o bună zi, toti cei plecati înaintea mea și toți cei după mine să se întalnească pe câmpul acesta cu flori, de dincolo de linia orizontului.”
Dincolo de faptul că este morăcănos și ursuz, Ove este un bărbat care suferă și arată compasiune în modul lui caracteristic. Preocuparea lui zilnică este plănuirea sinuciderii în detaliu, avănd grijă de vestimentația sa – “E îmbrăcat în costumul albastru. Cămașa albă e încheiată până sus”, plătindu-și toate datoriile și fiind responsabil față de casă – “Când a terminat, a sunat și și-a anulat abonamentul pentru telefon și cel de la ziar. A reparat bateria din baia mică.A pus șuruburi noi la mânerul ușii ce dădea din bucătărie în grădină. A uns cu ulei blatul chiuvetei din bucătărie. A reordonat cutiile din pod. Și-a sortat uneltele și a mutat cauciucurile de iarnă ale Saab-ului în altă parte.”
Ove nu este doar un om posomorât și atât, ci un bărbat care a trecut prin multe întâmplări pentru că viața nu ar fi trebuit să ia o asemenea întorsătură. Cu toate acestea, el nu a fost așa dintotdeauna. Încă de mic copil, Ove și-a propus să fie un om cu principii care nu se abate de la felul său de a fi – “dacă-i cinstit, cinstit să fie!” și cu învățăturile de la tatăl său “Noi nu suntem dintr-ăia de-i pârăsc pe alții“. De asemenea, felul în care își îngrijește casa evidențiază simplitatea personajului.
Drept răsplată pentru calitățiile sale, Ove o întâlnește pe Sonja care este o explozie de culori și plină de viață și care crede în destin. Deși, relația dintre cei doi nu este înțeleasă de ceilalți din cauza faptului că erau opuși, dar tocmai asta îi face să fie împreună. Lui Ove îi plăcea să asculte despre cărțile Sonjei, iar ei îi plăcea să audă de piesele mașinilor Saab. Prima lor întâlnire începe cu o mică minciună din partea lui Ove legată de profesia lui, minciună pe care Sonja o acceptă pentru că în sfârșit el vorbea ceva mai mult ca de obicei.
Sonja îl descrie cel mai bine pe Ove, evidențiindu-i trăsăturile cele mai de preț. “Ove nu era omul posomorât, încuiat și grosolan, pe care îl vedeau alții. Pentru ea, Ove era buchetul de flori roz, ușor obosite, de la prima lor cină. Era sacoul maro al tatălui său, puțin prea strâmt peste umerii lui lați și triști. Și era toate lucrurile în care el credea cu atâtea putere – dreptate, moralitatea și a munci din greu, o lume în care “ce-i cinstit, cinstit să fie!” Nu pentru medalii, diplome sau bătăi prietenești pe umăr, ci pentru că așa era drept să fie. Iar Sonja înțelesăse că nu prea se mai făceau oameni din ăștia. Așa că avea de gând să-l păstreze pe ăsta. Nu-i scria el poezii, nici serenade nu-i cânta și nu-i aducea cadouri scumpe.Dar nici un alt băiat nu mai mersese cu trenul câteva ore în direcția greșită, preț de luni întregi, doar pentru că îi plăcea să stea lângă ea și să o asculte. De asemenea, reușește să-l facă să își depășească condiția socială și să urmeze un curs de inginerie.
Ove a trăit cu adevărat doar alături de Sonja, până ce aceasta nu mai este. Se refugiază în muncă pănă când șefii îl consideră a nu mai fi potrivit pentru job. Atunci decide să se alăture soției sale, ne mai având pentru ce să trăiască și recurge la diferite modalități de a-și pune capăt zilelor. Destul de tragic, dar și comic pentru că vecina lui iraniană și însărcinată își face apariția “când îi este lumea mai dragă“ și îi întrerupe aproape fiecare tentativă de sinucidere. Parvaneh este prima persoană căreia Ove îi face un compliment – “Hai că nu ești chiar așa idioată“și care îl face să zâmbească după mult timp prin intermediul copiilor ei care îl “adoptă“ ca bunic. Mai mult, o încurajează pe Parvaneh în timpul lecției de condus, spunându-i că a realizat atâtea lucruri, iar condusul nu-i chiar așa greu precum o operație pe creier.
Relația cu celelalte personaje este una specială. Rune, vecinul lui, era precum fratele cu care avea diverse neînțelegeri “silențioase“ pe tema mașinilor și a copiilor care nu au mai venit, dar și partener pentru eliminarea vecinilor gălăgioși și a lucrurilor care erau în neregulă în cartier. Comportamentul morăcănos al lui Ove față de Patrick, soțul lui Parvaneh, este reflectat și de Backman prin “Căci lui Ove îi plăceau oamenii care nu făceau cum zicea Patrick“ – umor fin din partea autorului, prezent și în acest roman care te face să accepți personajul și cu defectele acestuia.
Toată acțiunea romanului se petrece în sezonul preferat al lui Backman, și anume, iarna. Nu uită să includă personaje particulare ca și Mirsad, punând în lumină reactia pe care oamenii o au când află despre orientarea sexuală a celorlalți, dar și împletindu-le destinele celorlalte personajelor secundare. Autorul oferă în ultimul capitol o compasiune și înțelegere deosebită față de personajul principal Ove care fără voia lui este forțat să iasă din monotonie și să își îndeplinească ultimile două roluri – cel de părinte și cel de bunic.
În final, ar trebui menționat și filmul care a câștigat un premiu Oscar pentru cel mai bun film străin. În opinia mea, merită văzut pentru că mai rar întâlnim un film care aproape atinge nivelul cărții care poate fi citită de orice cititor “începător“ .
Un roman plin de înduioșie și înțelepciune care vizează diferite relații și subiecte sau probleme în care nu ai cum să nu te regăsești: copil-părinte, părinți recăsătoriți cu căsnicii frumoase, iubiri eșuate, dragostea față de animale, dar și alcoolismul, bullyingul, violență conjugală. De asemenea, este vizat și modul în care judecăm oamenii.
Bunica, o femeie destul de “neobisnuită” pentru o bunică, este cea care o înțelege pe micuță și îi conturează un tărâm plin de imaginație și un limbaj special cunoscut doar de cele două, imediat după ce părinții acesteia se despart.
Acest “Tărâm-Aproape-Treaz” este compus din împărății, fiecare având nume și semnificații pentru iubire, curaj, dans și muzică dar și tristețe și iertare.
“A avea o bunică e ca și cum ai avea o armată. E privilegiul suprem al oricărui nepot să știe că are întotdeauna pe cineva de partea sa, indiferent de situație. Chiar și când greșește. De fapt, mai ales atunci.“
Deși pare o carte care va descrie relația dintre bunică și nepoată, povestea își schimbă direcția în momentul în care bunica nu mai este și tot ce lasă în urma ei este o colecție de scrisori pentru fiecare locatar din bloc. Scrisorile, care rămân în sarcina nepoatei să le trimită mai departe, conțin iertări către oamenii importanți din viața bunicii, oameni pe care Elsa îi cunoștea din tărâmul poveștilor. Așa, sufletele minunate ale unor personaje aparent ciudate și neplăcute pe care le judecăm greșit, capătă o lumină diferită în momentul în care le cunoaștem mai bine.
Rând pe rând, fiecare personaj este tratat așa cum se cuvine, separat și cu îngăduință pentru că fiecare este o victimă a unui eveniment nefericit. Unuia din personaje, Britt Marie, i se atribuie o atenție deosebită aproape în fiecare moment. În primă instanță, este descrisă ca fiind o bătrână de către bunică, apoi ca fiind o vecină nesuferită, dar și o soție perfectă de către Elsa, dar în cele din urmă, Britt Marie reușește să depășească principiile și să își recapete propria viață. Un alt personaj este Alf, care a renunțat la dragostea pe care o purta lui Britt Marie în detrimentul dragostei de frate pentru Kent, un om aparent ocupat cu munca. Doamna cu “fustă neagră și beată” este o altă vecină care ascunde o durere pentru pierderea copiilor sub o dependență, iar singura care o înțelegea și liniștea era Britt Marie.
Elsa descoperă că bunica fusese o supereroină și un chirurg excepțional care plecase de-a lungul timpului în diferite zone, iar singura fiică, mama Elsei crescuse mai mult singură. De aceea, cele două femei erau în două lumi diferite: bunica trăia într-o lume plină de haos, poate și din cauza meseriei sale, în timp ce mama sa, Ulrika, ordinea era cuvântul care o caracteriza cel mai bine. Bunica nu era doar o supereroină în ochii nepoatei, ci era cu adevărat un salvator pentru fiecare locatar de la care aceasta își cerea iertare prin intermediul scrisorilor dăruite strategic într-o formă sau alta. Până în ultimul moment, aceasta a avut grijă de oamenii pe care îi iubise și de aceea, reușise să devină singura proprietară a blocului, nu numai a tarâmului de povești. Un personaj esențial pentru celelalte.
Poate fi considerat un roman copilăros și simplu, dar din care poți învăța multe și poti reflecta asupra modului în care privim oamenii și a ceea ce ne dorim noi să arătăm cu adevărat față de ceilalți, dar și de noi înșine.
“Omul vrea sa fie iubit. În lipsa iubirii, admirat. În lipsa admirației, temut. În lipsa fricii, disprețuit și urât. Vrea să trezească un sentiment, de orice fel. Sufletul se cutremură în fața uitării. Vrea contact cu orice preț.”
Vor der Prüfung muss ich zu viel lernen. = Înainte de examen trebuie să studiez foarte mult.
Ich soll früh mit dem Lernen beginnen. Mache ich einen Zeitplan, dann schaffe ich alles. = Ar trebui să încep devreme să învăț. Dacă îmi fac un program, pot face orice.
Vor jeder Prüfung bin ich total nervös!
Ich muss vor der Prüfung an positive Erlebnisse denken. Also, ich muss mich gut auf die Prüfung vorbereiten. = Eu trebuie să am o gândire pozitivă înainte de examen, De asemenea, eu trebuie să mă pregătesc bine pentru examen.
Ich kann mir Wörter schlecht merken. = Eu nu-mi pot aminti cuvinte.
Ich schreibe die Wörter auf Kärtchen und wiederhole diese Wörter. Ich kann die Kärtchen immer mitnehmen oder in meinem Zimmer aufhängen. = Eu scriu cuvintele pe carduri și repet aceste cuvinte. Pot oricând să iau cardurile cu mine sau să le agăț în cameră.
Wenn ich lernen muss, bin ich gleich müde. = Dacă trebuie să învăț, sunt imediat obosit.
Ich soll zuerst etwas Sport machen und spazieren gehen. = În primul rând trebuie să fac ceva sport și să mă plimb.
Ich kann mich nicht konzentrieren, weil es zu Hause zu laut ist. = Nu mă pot concentra, dacă în casă este zgomot.
Ich soll in einer Bibliothek gehen und dort lernen. = Eu trebuie să merg în bibliotecă și să învăț acolo.
Meine Freunde rufen mich die ganze Zeit an. = Prietenii mei mă sună tot timpul.
Ich soll das Telefon ausschalten wenn ich lerne. = Ar trebui să opresc telefonul cănd studiez.
Life with Mădălina 